2. PDL renunta la putere, trece in opozitie si spera ca lunile urmatoare sa ii readuca procentele pierdute. Greu de crezut ca asa ceva se va intampla, mai ales daca Emil Boc ramane presedinte, Elena Udrea ramane lider national vizibil, iar garnitura celor erodati va pretinde in continuare o functie de mare raspundere. PDL are o singura sansa de reformare – cativa ani de opozitie in care sa faca o profunda regandire a politicii de resurse umane si de redesenare a principiilor pe baza carora actioneaza. Doar asa pretentia de a fi de dreapta poate sa se si concretizeze. Prognoza mea este ca PDL nu va sti sa invete din aceste lectii, va ramane legat de Boc, Udrea, Blaga si Anastase, va continua luptele interne distructive si se va apropia de traseul PNTCD tot mai rapid. Poate chiar mai rapid decat ne asteptam…

3. Victor Ponta devine cel mai tanar premier din istoria Romaniei, stabilind alte cateva premiere. Cea mai importanta – aceea ca poate conduce primul guvern format cu 6 luni inainte de alegeri de catre opozitie

4. Asteptarile de la Victor Ponta sunt mari, imense chiar. Ele sunt legate nu doar de stabilirea unei echipe de guvernare cu expertiza si experienta, dar si fara pete si cu un comportament ireprosabil. USL trebuie sa se comporte ireprosabil, sa ramana unit, sa se pregateasca exemplar de alegeri. Guvernul trebuie sa fie performant, sa inceapa sa repare nedreptatile comise pana acum si sa sprijine economia. Iar legea trebuie sa inceapa din nou sa fie aplicata fara discriminare, astfel incat cei care au gresit sa fie pusi sa plateasca! Performanta e necesara in toate domeniile – protectia sociala, relatiile internationale, fondurile europene, crearea de locuri de munca, transparenta, dialogul social, dialogul cu noua opozitie, relatia cu presa etc.

5. Traian Basescu se afla si el in fata unui test al normalitatii. Fara partid in spate (cel putin, fara un partid puternic, viu, pulsand de energie, entuziasm si speranta pentru viitor), cu parghii mai putine (chiar puternice, nu mai sunt la fel de sigure), cu spectrul suspendarii rapide, cu perspectiva iesirii din istorie (fara sa lase nici o “dara”) – presedintele trebuie sa decida singur cum va continua sa se comporte.

Pentru multi romani, socul zilei de ieri inca n-a apucat sa fie resimtit. A inceput brusc vacanta traditionala de 1 mai, si abia la mijlocul saptamanii viitoare majoritatea vor digera schimbarea. Inceputul sfarsitului pentru PDL este tot mai cert. Intrebarea care inca ramane fara un raspuns cert este daca schimbarea actuala va fi primul pas al unei schimbari mai profunde, mai adanci, care sa marcheze pozitiv viitorul Romaniei.

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru democratie locala

Asadar, MRU s-a specializat in astfel de paradoxuri. La ultima sa emisiune publica a mai emis cateva. Enumar aici doar trei:

- Independent si membru PNL, in acelasi timp. Cum s-o putea? Premierul continua sa se prezinte ca tehnocrat, in afara partidelor, care chiar isi propune sa construiasca ceva diferit, pe baza nehotaratilor dezamagiti de toate partidele. In acelasi timp, se cere la sedintele PNL, afirmand ca este in continuare liberal. Nu e o contradictie intamplatoare, probabil fiind o tentativa de a sugera ca PNL trebuie sa fie altceva, sa raspunda dezamagirilor celor nehotarati si sa devina mai mult un partid al celor care astazi nu se regasesc in oferta politica actuala. MRU continua atacul sau indirect la Antonescu, un atac inca prea subtil pentru a lovi decisiv

- A primit sau nu propunerea de la Traian Basescu de a deveni premier anul trecut? Pana recent, MRU nu a iesit din paradigma propusa de presedinte – anume aceea ca a primit oferta anul acesta. Aseara, MRU a aratat ca oferta e mai veche? O fi asa, n-o fi asa? Nu prea conteaza, dezinformarea functioneaza, iar presa si politicienii sapa la temelia frazelor sale. Miza? De data aceasta, vrea sa il atace indirect pe Victor Ponta, spunand ca Basescu il prefera pe el, nu pe Ponta. Mesajul este mai degraba adresat coalitiei de guvernare, pentru a-si reafirma putin legitimitatea si autoritatea deontica, inaintea motiunii de cenzura, si suna cam asa: “Nu-l credeti pe Ponta, care va spune ca m-a numit Basescu pentru ca n-avea alta solutie. Basescu m-a preferat dintotdeauna pe mine. Mi-a propus asta de anul trecut. Eu sunt premierul preferat al presedintelui!”.

- Premierul prefera restituiri plafonate, dar in acelasi timp plange pe umarul proprietarilor. Deja, aceasta contradictie seamana tot mai mult a Boc, premierul pe care MRU l-a inlocuit. Cu o mana tai ferm, cu cealalta mangai ce ai taiat. Si o faci dand vina pe toti ceilalti de pana acum. Nu stiu catre cine vrea sa transmita acest mesaj MRU, pentru ca cei loviti direct de mafiile retrocedarilor nu cred ca vor primi cu caldura explicatiile date de premier. Nici publicul liberal nu va recepta bine mesajul, iar daca presa isi va face datoria si va dezvalui cine face parte din mafiile respective, se va vedea si mai mult legatura cat de absurd e ca cei de la putere sa se planga de propria neputinta.

Premierul devine tot mai interesant, prin aceste jocuri, aparent subtile. Poate ca premierul devine mai respectabil in ochii celor care fac jocuri politice (sau isi inchipuie ca fac jocuri), si este tot mai luat in seama ca un “jucator” pe piata publica, in perspectiva crearii unui partid nou, pentru alegerile din toamna. Dar, cu siguranta, in ochii publicului nehotarat, cel pe care MRU se bazeaza, astfel de actiuni si declaratii genereaza confuzie. Si efectul confuziei este, mai mereu, neincrederea. Complicata ecuatie, nu-i asa? MRU nu poate deveni credibil pentru politicieni decat daca face jocuri. Dar, pe masura ce face jocuri, devine mai necredibil pentru public. Ce e de facut?

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru democratie locala

Intrebarea cheie a acestor alegeri locale este “ce se va intampla cu pierderea PDL”? Unde se indreapta aceasta? Cine va fi principalul beneficiar?

PDL nu a reusit sa solidifice momentul de revenire de luna trecuta, cand Traian Basescu l-a inlocuit pe Emil Boc cu Mihai Razvan Ungureanu. Cel care a capitalizat a fost tocmai premierul, care a ramas cu un nivel ridicat de incredere publica, alaturi de cei doi lideri ai opozitiei. In schimb, PDL a coborat iar sub 15%, demonstrand ca nu stie sa isi revina, sa se regrupeze, sa faca schimbarile necesare pentru pregatirea de alegeri. PDL rateaza sansa pe care Traian Basescu a inventat-o pentru el, si iroseste in doar o luna de zile “glontul de argint” incarnat de numirea lui MRU in fruntea guvernului.

Semnalele din tara arata, ca raspuns la intrebarea din titlu, ca in prezent USL preia din pierderile PDL. In sondaje realizate in tara, vedem cum fiefuri importante sunt pe cale de a fi pierdute. Bistrita dominata de Ioan Oltean va fi castigata de catre PSD, favorit sa preia Consiliul Judetean, cu Radu Moldovan. De asemenea, municipiul Ploiesti, puternic colorat portocaliu de catre Roberta Anastase, pare sa primeasca o lovitura dura din partea pesedistului Iulian Badescu, care l-a depasit in sondaje pe primarul Volosevici.

“Saptamana neagra” pentru PDL, inceputa cu venirea in Romania a lui Tony Blair (care a dat un semnal de incredere si sustinere pentru Victor Ponta, dar si impresia ca USL este mult mai frecventat si frecventabil comparativ cu PDL), a continuat nu doar cu aceste semne din doua judete importante, dar au mai fost si alte vesti. Plecarea primarului de Slatina de la PDL la PSD va insemna un nou judet pierdut de catre partidul lui Boc. La fel, plecarea lui Sorin Frunzaverde. In fine, renuntarea de catre Piedone a candidaturii din partea unui partid de la putere, insotita de revenirea in USL inchide o saptamana in care sase fiefuri PDL-UNPR s-au “predat” USL-ului. Ce va urma? Ramane de vazut…

PDL, in actuala configuratie, cu scandaluri interne si cu comportament conservator si imobil, nu are nici o sansa sa iasa din spirala caderii in care a intrat. Doar o schimbare radicala la varf, renuntarea la echipa perdanta Udrea-Boc-Anastase, eliminarea numelor total asociate cu coruptia si realizarea unor sacrificii politice autentice pot fi premisa unei opriri a hemoragiei. Care, de fapt, nu s-a incheiat odata cu numirea lui MRU in fruntea Guvernului, ci abia acum incepe…

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru democratie locala

]]> http://www.infopolitic.ro/blog/tony-blair-la-conferinta-the-future-of-europe-in-the-new-global-order.html/feed 0 http://www.infopolitic.ro/blog/dan-sultanescu-pe-cine-mai-reprezinta-pdl-bucuresti-2.html http://www.infopolitic.ro/blog/dan-sultanescu-pe-cine-mai-reprezinta-pdl-bucuresti-2.html#comments Fri, 23 Mar 2012 11:06:21 +0000 ipadmin http://www.infopolitic.ro/?p=2344 » citeste mai mult ]]]> Functia fundamentala a unui partid politic este, sau ar trebui sa fie, cea de reprezentare. Un partid e facut sa reprezinte un numar de cetateni in decizia politica. Reprezentarea trebuie sa fie simpla si clara, pentru ca omul obisnuit sa se poata regasi in mesajul partidului, in oamenii propusi de partid, in valorile care par ca exista in jurul acelui partid. Si, implicit, sa-l voteze.

Sunt curios, in aceste zile, pe cine mai reprezinta PDL Bucuresti. Cu mesajele sale impotriva “intelectualilor” (scuze pentru ghilimele), PDL se indeparteaza de un public pe care il atrasese in anii 2000. Cu parteneriatul pe care il are cu PNG si PRM, PDL s-a indepartat oricum de o zona de oameni cumpatati, cu bun-simt si cu o anumita decenta. Cu “discretia” cu care se raporteaza la penalii din propriul partid, PDL se indeparteaza si de cei chiar credeau in misiunea anti-coruptie a partidului. Iar cu un lider precum Elena Udrea, PDL s-a indepartat de cei care credeau ca PDL poate fi un partid reformat, modern, al unei noi generatii educate si civilizate.

Ma intreb ce mai ramane. Clasa de mijloc intreprinzatoare? A fost lovita direct de masurile de guvernare luate de colegii doamnei Udrea. Tinerii? Somajul in randul tinerilor este astazi, in Romania, tot mai mare, iar tinerii absolventi sunt blocati in a-si gasi un loc de munca in meseria pentru care s-au pregatit. Cei educati? Nu prea. Bugetarii, pensionarii sau oamenii care castiga putin din mediul privat? Iarasi, nu cred…

Mai ramane publicul needucat, izolat, fara preocupari politice sau civice, eventual atras de subculturi etnice sau de populisme excesive. Acest public are nevoie si el de reprezentare, nu-i asa? Iar acestui public nu trebuie sa ii oferi prea multe subtilitati – mita electorala si gargara de mahala e suficienta. Acum cativa ani, strategia era simpla: nu era nevoie de vorbe – erau suficiente pictoriale destupate si actiuni tabloide. Acum, insa, e ceva mai complicat. Dupa o guvernare esuata, dupa cele mai dure masuri anti-sociale din ultimii 20 de ani, dupa o erodare extraordinara, aceasta abordare nu mai e suficienta. Doamna Udrea este cel mai detestat om politic din Romania, alaturi de Emil Boc. Si bucurestenii care o vad in postura de primar general sunt in jur de 1-2 la suta! Atat de jos a ajuns in cotele de incredere doamna Udrea incat spune peste tot ca nici macar nu isi pune problema sa candideze la primarie!

PDL Bucuresti se afla in fata unei dileme: care este cea mai simpla solutie de a pacali infrangerea care pare inevitabila? Cum sa le aratam romanilor, dar mai ales colegilor de partid, ca prabusirea nu este catastrofala? Pentru un partid care castiga pe banda rulanta alegerile in Bucuresti, ceea ce se va intampla in acest an va fi spectaculos.

Probabil, scorul PDL va ramane unul care sa inceapa cu cifra 2. Dar, nu se mai obtine functia de Primar General (PDL Bucuresti nu e capabil nici sa propuna un candidat comparabil ca potential politic cu Sorin Oprescu), nu se mai castiga majoritatea in CGMB, nu se mai pastreaza probabil nici cei doi primari de sector. Cu un scor relativ mic, poate doar cu un primar de sector si izolat politic, PDL in Bucuresti va fi practic zdrobit. Iar fieful care il ajuta pe Traian Basescu sa castige alegeri nationale se va apropia de colaps. Si, pe cale de consecinta, infrangerea devastatoare din Bucuresti va prefata infrangerea din toamna – care va condamna, practic, partidul, la resetare.

Ma intreb cine va plati atunci pentru aceasta situatie? Este o intrebare care merita o analiza aparte. Doamna Udrea va cauta, cu siguranta, o cale de supravietuire.

Sursa: Infoportal

Discursul a generat enorm de multe agitatii. Doua zile, toata lumea si-a spus parerea despre discurs. Cei mai duri opozanti ai lui Traian Basescu si PDL au considerat discursul prea moale si nepotrivit pentru starea de maxima violenta emotionala a curentului anti-Basescu. Cei din zona PDL au ridicat mirati din sprancene, cu adevarat derutati de miscarea lui Ponta (iar comentariul lui Radu Berceanu arata chiar o doza de ingrijorare cu privire la noua perspectiva). Exista insa si o seama destul de importanta de voci, din zona neutra, mai putin atasata partizanatului clasic, care au apreciat sincer discursul ca fiind o “gura de aer proaspat”, ca o speranta de viitor, o rupere de trecut si o revenire la normalitatea civilizata, educata si europeana. Cati sunt si cat de mult conteaza in ecuatia electorala fiecare dintre aceste categorii vom vedea.

Personal, cred ca Victor Ponta a dat un semnal mai important decat simpla discutie despre adecvarea sa la moment si la propriul partid. Semnalul ca se poate include in acelasi discurs si politete, si educatie, si civilizatie, si foarte multa consistenta, dar si critici, si ironii, si intransigenta, si consecventa fata de principiile asumate de USL. Si ca putem avea, din nou, o viata normala (nu acum – asa cum s-au repezit multi sa il acuze, crezand ca pactizeaza cu dusmanul, cat mai degraba dupa alegeri, cand va deveni premier).

Intr-o postare de acum o saptamana, Victor Ponta numea anul 2012 ca fiind anul in care vine sfarsitul lumii lui Traian Basescu. Discursul sau a fost consistent cu acest mesaj! Traian Basescu este, de fapt, deja trecut. Sigur, inca mai este in functie, inca mai are parghii, inca mai mimeaza actiuni. Dar, in fapt, el arata tot mai mult ca o umbra a trecutului (mesajele sale nu mai sunt percutante, loviturile sale nu mai sunt surprinzatoare, forta sa de a inspira si conduce PDL este tot mai mica, iar viitorul nu mai poate fi aproape deloc controlat de la Cotroceni). Si singurul lucru pe care il mai poate controla este iesirea sa din scena (negociata sau nu). Cand se va produce aceasta iesire din scena? Mai dureaza, pentru ca Traian Basescu va incerca sa castige mereu cate o zi in plus. Dar finalul e inevitabil. Traian Basescu si lumea lui nu vor mai defini viitorul nostru. Si, odata cu el, ar fi util pentru aceasta natiune sa dispara si esenta acestei lumi. Ma refer la acel mod de a face politica (agresiv, irational, incult dar tupeist, netransparent, plin de ura, de rautate si de dispret, axat pe instigarea unora impotriva altora, maniheist) pe care Traian Basescu l-a adus Romaniei in ultimii 10-12 ani. Si la efectele perverse generate de Traian Basescu asupra vietii publice (nu doar politice), si care au dus la pervertirea nu doar a guvernelor propuse de Basescu si la PDL, dar si la modul in care partidele au incercat sa se adapteze la Basescu, la modul in care televiziunile (in special cele de stiri) au ajuns sa se raporteze la politica din vremea lui Basescu, la climatul social, la modelele care au ajuns sa fie promovate, la asteptarile pe care fiecare dintre noi le are de la viata si de la politica… Lumea intreaga, in Romania, a fost transformata de “fenomenul Basescu” de o maniera pe care aproape ca nici nu vrem sa o recunoastem. Sigur ca e inca imprudent sa il consideram disparut. Dar sfarsitul va fi aproape, de data aceasta, pentru ca a depasit un punct cheie. Nu mai este ca in 2009, cand inca exista un nucleu de sustinatori care il mai credeau pe presedinte, cand spunea ca lupta impotriva mogulilor si coruptilor. Propria guvernare, marcata de coruptie, moguli, ilegalitati tolerate, dispret social si inegalitate cronica a pulverizat acel nucleu de sustinatori. Acum, doar 7-8 la suta dinte romani mai sunt dispusi sa asculte cate ceva din partea presedintelui. Lumea lui Basescu moare. Treptat, dar sigur!

Acest lucru va crea un vid. Un vid moral, un vid valoric, un vid de speranta si de perspectiva. Un vid care nu va fi niciodata umplut doar de discursul anti-Basescu. Oricat de satisfacator si savuros ar parea azi pentru o parte dintre romani. Dimpotriva, ceea ce inca nu inteleg inca foarte multi este ca unul dintre lucrurile care vor muri odata cu “lumea lui Basescu” este si discursul anti-Basescu. Si lumea anti-Basescu, care se va trezi fara obiect.

In acest context, discursul lui Ponta a creat o bresa. A inceput sa umple acel vid. Si a deschis o noua zona de comunicare cu o categorie enorm de mare de cetateni care, pana acum, nu mai erau de loc interesati de politica. Nu inseamna asta ca, strict cinic vorbind, acesti oameni ar veni maine la vot sa voteze USL. Nu cred ca o vor face decat unii dintre ei. Insa, daca acea abordare va fi continuata, exista sansa ridicarii standardului politicii la un alt nivel. Unul de la care va deveni obligatorie reforma interna autentica (nu doar de fatada), concentrarea mai mare pe politici decat pe discurs si imagine (asa cum este azi) si cautarea unei relatii mult mai naturale cu cetatenii (mai empatica, mai respectuoasa, mai implicata si mai corecta si, cel mai important, neconditionata de dependenta de mita electorala si guvernamentala).

In mod cert, acest discurs este doar un pas. Pentru a avea consistenta, el va trebui urmat. Renuntarea la aceasta directie, doar ca forma de aparare de virulenta unor atacuri din propria tabara, ar fi o eroare. Sigur ca trebuie armonizate orgoliile si asteptarile celor care s-au obisnuit doar cu discursul anti. Sigur ca se poate pregati mai armonic aceasta ruptura de lumea lui Basescu. Dar directia este corecta. USL nu se va rupe din cauza acestui discurs, pentru ca, pana la urma, mintile rationale din USL isi dau seama ca ar fi o prostie aruncarea in aer a unui mecanism care aduce atat de mult sprijin electoral (si toti cei care voteaza azi USL doar pentru a scapa de Basescu vor vota si in noiembrie USL, pentru ca acest obiectiv nu e eliminat). Si nici atacurile confuze la adresa liderului PSD nu vor putea fi sustinute foarte mult, pentru ca tot comportamentul acestuia ulterior va demonstra ca el nu a amabdonat si nici nu abandoneaza obiectivul primar al formarii USL – lupta impotriva regimului Basescu si a lumii lui. Dimpotriva, el este cel care a definit acest razboi in tocmai postarea de care v-am vorbit.

Sunt curios cat de multi oameni (a se citi partide, candidati, analisti si cetateni implicati) isi vor da seama ca lupta politica tocmai a capatat un nou teren de confruntare (unul despre care pana acum doar se vorbea aspirational, dar care nu avea pe nimeni care sa il defineasca credibil) si ca acesta va capata, treptat, foarte treptat, tot mai multa forta si importanta in modul in care romanii vor vota. Inclusiv in aceasta toamna. De data aceasta, nu mai vorbim de un nivel de comunicare, de imagine, construit cu grija de profesionisti ai manipularii – ci de o realitate care ne va defini tuturor vietile in urmatorii 5-10-15 ani. Suntem gata sa vorbim de ce va veni dupa ce “lumea lui Basescu” se va fi sfarsit?

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru democratie locala

Sursa: Infoportal

Nu, nu-i asa. Din atat de multe motive incat ma intreb daca nu cumva PDL nu va ajunge sa repete, la alegerile parlamentare (oricand vor avea loc acestea) “performanta” taranistilor, in anul 2000.

1. Oricum s-ar cosmetiza, plecarea lui Boc este o infrangere. Si o recunoastere a esecului din ultimii ani. Un esec gestionat de liderul PDL, si care a exasperat pe toata lumea, lasand electoratul cu o imagine profund defavorabila a PDL. Cu cat Boc va ramane mai mult in fruntea PDL (si va ramane), cu atat esecul va fi si mai clar. Un PDL cu Boc in frunte nu poate pretinde nimic in alegerile viitoare – cu acest esec in spate.

2. Ramanerea in guvern a greilor, sau a adjunctilor lor, face ca schimbarea premierului sa nu fie suficienta. Metafora lui Victor Ponta cu AliBaba si cei 40 de hoti este absolut corecta. Nu e suficient sa plece Ali Baba, daca raman cei 40 de hoti.

3. Boc si guvernarea sunt prezentate in continuare ca fiind un succes. Laudati, ridicati in slavi, prezentati ca standard de guvernare (Basescu ii cerea lui MRU sa isi construiasca guvernarea pe succesul guvernarii lui Boc). Altfel spus – in totala contradictie cu ceea ce lumea vede si spune. Pe aceasta imagine, care este motivul pentru care Boc a plecat?

4. MRU va fi un premier fara putere politica si, implicit, dependent de interesele celor trei partide ale coalitiei. Mereu sub spectrul unei inlocuiri daca nemultumeste un grup mic, MRU va trebui sa faca o echilibristica foarte complicata pentru a ramane in functie. Probabil, va fi capabil de acest lucru. Nu stiu cat de capabil poate fi oricine insa, in acest context, sa ia masuri dure, sa faca reforme, sa repare nedreptati, sa limiteze coruptia etc.

5. Guvernul Boc a fost criticat pentru coruptie, aroganta si incompetenta, si nimic din asta nu se va schimba. Coruptia nu se va opri decat daca Traian Basescu accepta sa isi demanteleze partidul, lasand procurorii sa continue actiunile impotriva principalilor lideri. Dat fiind ca vorbim de un guvern de compromis politic, e greu de crezut ca aceasta se va intampla. Incompetenta nu poate fi combatuta decat prin inlocuirea celor pusi in functii pe criterii politice cu altii, pe criterii de competenta. Dar, cata vreme politicul decide in continuare, nici asta nu se va rezolva. Poate doar aroganta va mai scadea in intensitate – pentru asta insa, ar fi necesar ca MRU sa blocheze total aparitia la tv a “trompetelor” PDL, ceea ce – din nou – e imposibil de realizat.

6. Iluzia ca serviciile vor veni in ajutorul lui Basescu se va intoarce impotriva acestuia. Chiar daca vrea sa dea un semnal de forta, acesta va avea un efect de bumerang. Majoritatea profesionistilor din sistem nu vor dori aplicarea unei etichete politice pe ei, asa cum incepe sa se puna in prezent.

7. Fiecare vot din Parlament va fi o negociere, iar mentinerea protestului opozitiei va face guvernarea foarte lenta si complicata. Asta va face ca guvernarea sa fie doar una plina de intentii bune, dar fara rezultate efective. Iar disponibilitatea populatiei de a accepta noi promisiuni fara o validare prin vot este foarte foarte mica.

8. Traian Basescu castiga ceva timp, dar doar atat. La fel, camarila pedelista, castiga niste luni in plus pentru a continua sa faca ce stiu ei cel mai bine (cei care cred ca ma refer la guvernare se inseala). Ramane de vazut daca Traian Basescu, chiar si cu aceste amanari, va fi capabil sa isi duca mandatul la bun sfarsit – foarte probabil, nu. Dar, nu-i asa, fiecare zi in plus ajuta… Mai presus decat toate aceste detalii, exista inca ceva. Este vorba de sentimentul neplacut pe care oamenii (nu doar cei din piata) il vor avea cu privire la aceasta “schimbare”, care denota aroganta si sfidare din partea unei puteri total rupte de opinia publica. Ideea repetata obsesiv ca guvernarea Boc a salvat Romania contine o aroganta halucinanta – aceea ca puterea face bine, dar populatia nu este recunoscatoare.

Si, fiindca MRU este istoric, ar fi interesant ca tot mai multi dintre noi sa privim cu atentie la ce s-a intamplat in istoria politica recenta – mai precis, in 2000. Anul in care partidul la putere a iesit treptat din viata publica (care nu intra in Parlament, desi la alegerile locale obtine inca un scor rezonabil), in care au aparut miscarile extremiste si in care opozitia castiga categoric alegerile.

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru democratie locala

Un presedinte infrant, rupt de popor, incapabil sa emita un gest de minima empatie si absolut lipsit de putere! Da, lipsit de putere. Puterea ii apartine celui care este capabil sa produca consecinte cu ea asupra celorlalti. Or, in aceste zile, Traian Basescu nu mai produce consecinte, ci doar gestioneaza situatii defensive.

Puterea cedeaza constant, pe toate planurile – au acceptat renuntarea la legea sanatatii, l-au reprimit pe Arafat in guvern, au permis desfasurarea unei sesiuni extraordinare, au amanat aplicarea taxei auto, l-au demis pe Baconschi, nu au putut s-o apere suficient pe Rodica Culcer si, recent, n-au putut apara comasarea. Infrangeri dureroase, care ar trebui sa insemne, in orice tara normala, si demisia actualului guvern si plecarea lui Boc. Sigur, si asta se va putea intampla chiar zilele sau saptamanile viitoare. Si trebuie tinut cont ca, indiferent cum vor cadea in picioare din toate aceste evenimente, cei de la Putere vor contabiliza o erodare extraordinara, care deja se simte in sondajele de opinie si care va insemna ca PDL intra in alegeri cu un singur obiectiv – ramanerea in Parlament.

Piata va continua sa existe, indiferent de comentariile cinic-rauvoitoare ale simpatizantilor PDL, care cred si acum ca la Universitate se strang doar oameni adusi de opozitie. Sigur ca opozitia beneficiaza de aceste miscari, fiind alternativa naturala la coalitia actuala, dar protestele nu sunt ale USL. Cine urmareste cu atentie ce se intampla acum in tara, in piete, in grupurile online sau offline, nu poate sa creada sincer ca toata aceasta agitatie este provocata si intretinuta doar de opozitie. Pentru ca, daca ajung sa creada asta si sa atribuie aceasta imensa valtoare exclusiv lui Ponta si Antonescu, atunci vestea ar trebui sa fie una inspaimantatoare pentru PDL. O opozitie atat de capabila de coordonare, cu atat de mare influenta si in societatea civila, si in zona sindicala, si in diaspora (nu uitati protestele de la ambasade), si in online, si in majoritatea oraselor din tara… pai, o astfel de opozitie va fi devastatoare la alegeri. Prin urmare, cei de la putere sunt intr-o situatie dramatica – ori accepta ca lumea pe bune nu ii mai vrea, ori se iluzioneaza ca totul e din cauza opozitiei, ceea ce ar putea deveni extrem de demotivant pentru membrii PDL din tara, cei care se pregatesc de o confruntare electorala necomasata.

Lipsa de putere a lui Basescu se vede si din modul in care se pozitioneaza acum. Dupa ce, initial, a reactionat natural (injurand opozitia si spumegand impotriva acelorasi tinte), ieri a dat un mesaj institutional aparent echilibrat (la sfatul consilierilor sai – straini de ce se intampla in tara si la propriu si la figurat), dar care semnifica izolare si neputinta. “Daca as fi condus eu PDL”, “daca as fi condus eu Guvernul”… Astfel de fraze nu arata ca el nu e responsabil de ce face Boc, ci mai degraba ca e incapabil sa ii mai controleze pe Boc si ai lui. Daca era, nu cerea aiurea de patru ori remanierea guvernului, fara ca aceasta sa se intample. Si nu se ajungea ca unul dintre ministrii sai favoriti, Baconschi, sa fie demis prin sms. Basescu isi exhiba lipsa de putere, intr-o forma absolut socanta pentru sustinatorii sai. Presedintele, tot mai infrant, recunoaste ca lumea e nemultumita si afirma, senin, ca el nu poate face nimic. Ce dovada mai clara ca este un presedinte care a esuat, care nu isi mai poate pune in practica mandatul si care este incapabil sa prezinte solutii realiste de iesire din criza politica actuala?

Presedintele infrant, alaturi de guvernul infrant, mai raman inca in functii, agatati de structurile puterii, inca niste saptamani sau luni de zile de acum inainte. Dar, deja, doar o minune (sau o greseala fabuloasa a USL) ar putea sa intoarca acest deznodamant si sa le ofere sansa de a ramane lideri acceptati ai acestei tari.

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru democratie locala