Discursul a generat enorm de multe agitatii. Doua zile, toata lumea si-a spus parerea despre discurs. Cei mai duri opozanti ai lui Traian Basescu si PDL au considerat discursul prea moale si nepotrivit pentru starea de maxima violenta emotionala a curentului anti-Basescu. Cei din zona PDL au ridicat mirati din sprancene, cu adevarat derutati de miscarea lui Ponta (iar comentariul lui Radu Berceanu arata chiar o doza de ingrijorare cu privire la noua perspectiva). Exista insa si o seama destul de importanta de voci, din zona neutra, mai putin atasata partizanatului clasic, care au apreciat sincer discursul ca fiind o “gura de aer proaspat”, ca o speranta de viitor, o rupere de trecut si o revenire la normalitatea civilizata, educata si europeana. Cati sunt si cat de mult conteaza in ecuatia electorala fiecare dintre aceste categorii vom vedea.

Personal, cred ca Victor Ponta a dat un semnal mai important decat simpla discutie despre adecvarea sa la moment si la propriul partid. Semnalul ca se poate include in acelasi discurs si politete, si educatie, si civilizatie, si foarte multa consistenta, dar si critici, si ironii, si intransigenta, si consecventa fata de principiile asumate de USL. Si ca putem avea, din nou, o viata normala (nu acum – asa cum s-au repezit multi sa il acuze, crezand ca pactizeaza cu dusmanul, cat mai degraba dupa alegeri, cand va deveni premier).

Intr-o postare de acum o saptamana, Victor Ponta numea anul 2012 ca fiind anul in care vine sfarsitul lumii lui Traian Basescu. Discursul sau a fost consistent cu acest mesaj! Traian Basescu este, de fapt, deja trecut. Sigur, inca mai este in functie, inca mai are parghii, inca mai mimeaza actiuni. Dar, in fapt, el arata tot mai mult ca o umbra a trecutului (mesajele sale nu mai sunt percutante, loviturile sale nu mai sunt surprinzatoare, forta sa de a inspira si conduce PDL este tot mai mica, iar viitorul nu mai poate fi aproape deloc controlat de la Cotroceni). Si singurul lucru pe care il mai poate controla este iesirea sa din scena (negociata sau nu). Cand se va produce aceasta iesire din scena? Mai dureaza, pentru ca Traian Basescu va incerca sa castige mereu cate o zi in plus. Dar finalul e inevitabil. Traian Basescu si lumea lui nu vor mai defini viitorul nostru. Si, odata cu el, ar fi util pentru aceasta natiune sa dispara si esenta acestei lumi. Ma refer la acel mod de a face politica (agresiv, irational, incult dar tupeist, netransparent, plin de ura, de rautate si de dispret, axat pe instigarea unora impotriva altora, maniheist) pe care Traian Basescu l-a adus Romaniei in ultimii 10-12 ani. Si la efectele perverse generate de Traian Basescu asupra vietii publice (nu doar politice), si care au dus la pervertirea nu doar a guvernelor propuse de Basescu si la PDL, dar si la modul in care partidele au incercat sa se adapteze la Basescu, la modul in care televiziunile (in special cele de stiri) au ajuns sa se raporteze la politica din vremea lui Basescu, la climatul social, la modelele care au ajuns sa fie promovate, la asteptarile pe care fiecare dintre noi le are de la viata si de la politica… Lumea intreaga, in Romania, a fost transformata de “fenomenul Basescu” de o maniera pe care aproape ca nici nu vrem sa o recunoastem. Sigur ca e inca imprudent sa il consideram disparut. Dar sfarsitul va fi aproape, de data aceasta, pentru ca a depasit un punct cheie. Nu mai este ca in 2009, cand inca exista un nucleu de sustinatori care il mai credeau pe presedinte, cand spunea ca lupta impotriva mogulilor si coruptilor. Propria guvernare, marcata de coruptie, moguli, ilegalitati tolerate, dispret social si inegalitate cronica a pulverizat acel nucleu de sustinatori. Acum, doar 7-8 la suta dinte romani mai sunt dispusi sa asculte cate ceva din partea presedintelui. Lumea lui Basescu moare. Treptat, dar sigur!

Acest lucru va crea un vid. Un vid moral, un vid valoric, un vid de speranta si de perspectiva. Un vid care nu va fi niciodata umplut doar de discursul anti-Basescu. Oricat de satisfacator si savuros ar parea azi pentru o parte dintre romani. Dimpotriva, ceea ce inca nu inteleg inca foarte multi este ca unul dintre lucrurile care vor muri odata cu “lumea lui Basescu” este si discursul anti-Basescu. Si lumea anti-Basescu, care se va trezi fara obiect.

In acest context, discursul lui Ponta a creat o bresa. A inceput sa umple acel vid. Si a deschis o noua zona de comunicare cu o categorie enorm de mare de cetateni care, pana acum, nu mai erau de loc interesati de politica. Nu inseamna asta ca, strict cinic vorbind, acesti oameni ar veni maine la vot sa voteze USL. Nu cred ca o vor face decat unii dintre ei. Insa, daca acea abordare va fi continuata, exista sansa ridicarii standardului politicii la un alt nivel. Unul de la care va deveni obligatorie reforma interna autentica (nu doar de fatada), concentrarea mai mare pe politici decat pe discurs si imagine (asa cum este azi) si cautarea unei relatii mult mai naturale cu cetatenii (mai empatica, mai respectuoasa, mai implicata si mai corecta si, cel mai important, neconditionata de dependenta de mita electorala si guvernamentala).

In mod cert, acest discurs este doar un pas. Pentru a avea consistenta, el va trebui urmat. Renuntarea la aceasta directie, doar ca forma de aparare de virulenta unor atacuri din propria tabara, ar fi o eroare. Sigur ca trebuie armonizate orgoliile si asteptarile celor care s-au obisnuit doar cu discursul anti. Sigur ca se poate pregati mai armonic aceasta ruptura de lumea lui Basescu. Dar directia este corecta. USL nu se va rupe din cauza acestui discurs, pentru ca, pana la urma, mintile rationale din USL isi dau seama ca ar fi o prostie aruncarea in aer a unui mecanism care aduce atat de mult sprijin electoral (si toti cei care voteaza azi USL doar pentru a scapa de Basescu vor vota si in noiembrie USL, pentru ca acest obiectiv nu e eliminat). Si nici atacurile confuze la adresa liderului PSD nu vor putea fi sustinute foarte mult, pentru ca tot comportamentul acestuia ulterior va demonstra ca el nu a amabdonat si nici nu abandoneaza obiectivul primar al formarii USL – lupta impotriva regimului Basescu si a lumii lui. Dimpotriva, el este cel care a definit acest razboi in tocmai postarea de care v-am vorbit.

Sunt curios cat de multi oameni (a se citi partide, candidati, analisti si cetateni implicati) isi vor da seama ca lupta politica tocmai a capatat un nou teren de confruntare (unul despre care pana acum doar se vorbea aspirational, dar care nu avea pe nimeni care sa il defineasca credibil) si ca acesta va capata, treptat, foarte treptat, tot mai multa forta si importanta in modul in care romanii vor vota. Inclusiv in aceasta toamna. De data aceasta, nu mai vorbim de un nivel de comunicare, de imagine, construit cu grija de profesionisti ai manipularii – ci de o realitate care ne va defini tuturor vietile in urmatorii 5-10-15 ani. Suntem gata sa vorbim de ce va veni dupa ce “lumea lui Basescu” se va fi sfarsit?

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru democratie locala

Sursa: Infoportal

• Volumul eşantionului: 850 persoane
• Tipul eşantionului: multistadial cluster
• Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ±3,3%, la un nivel de probabilitate de 95%
• Chestionarele au fost aplicate prim metoda CATI
• Perioada anchetei: 9-10 februarie 2012

Un presedinte infrant, rupt de popor, incapabil sa emita un gest de minima empatie si absolut lipsit de putere! Da, lipsit de putere. Puterea ii apartine celui care este capabil sa produca consecinte cu ea asupra celorlalti. Or, in aceste zile, Traian Basescu nu mai produce consecinte, ci doar gestioneaza situatii defensive.

Puterea cedeaza constant, pe toate planurile – au acceptat renuntarea la legea sanatatii, l-au reprimit pe Arafat in guvern, au permis desfasurarea unei sesiuni extraordinare, au amanat aplicarea taxei auto, l-au demis pe Baconschi, nu au putut s-o apere suficient pe Rodica Culcer si, recent, n-au putut apara comasarea. Infrangeri dureroase, care ar trebui sa insemne, in orice tara normala, si demisia actualului guvern si plecarea lui Boc. Sigur, si asta se va putea intampla chiar zilele sau saptamanile viitoare. Si trebuie tinut cont ca, indiferent cum vor cadea in picioare din toate aceste evenimente, cei de la Putere vor contabiliza o erodare extraordinara, care deja se simte in sondajele de opinie si care va insemna ca PDL intra in alegeri cu un singur obiectiv – ramanerea in Parlament.

Piata va continua sa existe, indiferent de comentariile cinic-rauvoitoare ale simpatizantilor PDL, care cred si acum ca la Universitate se strang doar oameni adusi de opozitie. Sigur ca opozitia beneficiaza de aceste miscari, fiind alternativa naturala la coalitia actuala, dar protestele nu sunt ale USL. Cine urmareste cu atentie ce se intampla acum in tara, in piete, in grupurile online sau offline, nu poate sa creada sincer ca toata aceasta agitatie este provocata si intretinuta doar de opozitie. Pentru ca, daca ajung sa creada asta si sa atribuie aceasta imensa valtoare exclusiv lui Ponta si Antonescu, atunci vestea ar trebui sa fie una inspaimantatoare pentru PDL. O opozitie atat de capabila de coordonare, cu atat de mare influenta si in societatea civila, si in zona sindicala, si in diaspora (nu uitati protestele de la ambasade), si in online, si in majoritatea oraselor din tara… pai, o astfel de opozitie va fi devastatoare la alegeri. Prin urmare, cei de la putere sunt intr-o situatie dramatica – ori accepta ca lumea pe bune nu ii mai vrea, ori se iluzioneaza ca totul e din cauza opozitiei, ceea ce ar putea deveni extrem de demotivant pentru membrii PDL din tara, cei care se pregatesc de o confruntare electorala necomasata.

Lipsa de putere a lui Basescu se vede si din modul in care se pozitioneaza acum. Dupa ce, initial, a reactionat natural (injurand opozitia si spumegand impotriva acelorasi tinte), ieri a dat un mesaj institutional aparent echilibrat (la sfatul consilierilor sai – straini de ce se intampla in tara si la propriu si la figurat), dar care semnifica izolare si neputinta. “Daca as fi condus eu PDL”, “daca as fi condus eu Guvernul”… Astfel de fraze nu arata ca el nu e responsabil de ce face Boc, ci mai degraba ca e incapabil sa ii mai controleze pe Boc si ai lui. Daca era, nu cerea aiurea de patru ori remanierea guvernului, fara ca aceasta sa se intample. Si nu se ajungea ca unul dintre ministrii sai favoriti, Baconschi, sa fie demis prin sms. Basescu isi exhiba lipsa de putere, intr-o forma absolut socanta pentru sustinatorii sai. Presedintele, tot mai infrant, recunoaste ca lumea e nemultumita si afirma, senin, ca el nu poate face nimic. Ce dovada mai clara ca este un presedinte care a esuat, care nu isi mai poate pune in practica mandatul si care este incapabil sa prezinte solutii realiste de iesire din criza politica actuala?

Presedintele infrant, alaturi de guvernul infrant, mai raman inca in functii, agatati de structurile puterii, inca niste saptamani sau luni de zile de acum inainte. Dar, deja, doar o minune (sau o greseala fabuloasa a USL) ar putea sa intoarca acest deznodamant si sa le ofere sansa de a ramane lideri acceptati ai acestei tari.

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru democratie locala

Revenind – de ce vrea Traian Basescu includerea regulii in Constitutie? Simplu: pentru ca vrea sa declanseze un nou joc de tip win-win, in care sa lase opozitia in sah. El spera sa castige in orice varianta: fie se accepta modificarea Constitutiei, caz in care ii va lasa pe cei din PDL sa le programeze comasat, alaturi de alegeri, in toamna (remarcati, va rog, ca si astazi presedintele a avertizat PDL sa nu grabeasca modificarea pentru lunile urmatoare – ceea ce arata clar ca vrea sa permita organizarea unui eventual referendum in toamna); fie nu se accepta modificarea Constitutiei, caz in care va avea posibilitatea sa strige public ca partidele din Opozitie scot Romania din UE.

Ce s-a intamplat miercuri la Cotroceni? Liderii USL i-au luat, cumva, “jucaria” lui Traian Basescu, fiind de acord cu modificarea Constitutiei. Sigur, nu asa cum vrea Traian Basescu – adica nu rapid si nu comasat cu celelalte alegeri. Nespunand NU la modificarea Constitutiei, atat Ponta cat si Antonescu l-au lasat pe Traian Basescu fara sansa de a critica. Dimpotriva, miercuri, la finalul zilei, pentru prima data dupa mult timp, Traian Basescu a fost nevoit sa adopte o pozitie de mijloc, fara scandal, fara presiuni – aproape ca un mediator. Ca un om care nu vrea sa recunoasca deschis ca nu are optiuni, s-a legat de singurul lucru pe care l-au cam recunoscut cu totii – ca sunt de acord, la un moment dat, cu modificarea Constitutiei. Dar asta e ca si cum ai spune ca toti romanii vor sa fie bine, este atat de general incat nu inseamna nimic.

Care sunt pasii urmatori? Este greu de crezut ca Traian Basescu va accepta situatia, si nu va forta in continuare, pentru a-si atinge obiectivul – acela de a dicta din nou regulile jocului in Romania. Presedintele nu poate accepta prabusirea sa in sondaje, fara precedent prin rapiditate si amploare, si nici faptul ca nu prea mai conteaza in dictarea agendei publice. Dupa cum nu accepta ca parghiile sale nu mai functioneaza in jocul politic – PDL nu mai este atat de fidel, nu mai este atat de dornic de a se da total la o parte pentru a-i servi total scopurilor presedintelui. Boc nu va accepta cu usurinta sa se dea la o parte, fie doar si pentru faptul ca asta inseamna condamnarea sa in ochii oamenilor ca fiind premierul perdant, premierul care a permis caderea fara precedent a economiei din acesti ani.

Opozitia, daca va continua sa adopte o atitudine constructiv-pozitiva, asa cum a facut in acest caz (privind nu intentiile prezidentiale, ci obiectivul Romaniei de a ramane in familia europeana) nu are de ce sa se teama. Pentru ca, in primul rand, nu va putea fi deloc blamata pentru pasii gresiti pe care ii va face puterea. Si va putea sa beneficieze, in continuare, de erodarea guvernarii.

Problema autentica este ca, din pacate, nimeni dintre cei care au o forta executiva in aceasta tara (Presedintele, Guvernul, coalitia de guvernare) nu sunt preocupati de cum se ajunge la scaderea deficitului structural. Presedintele e preocupat de Constitutie, nu de faptul ca Guvernul cheltuie si face datorii fara precedent. Guvernul nu este preocupat de reorientarea bugetelor spre problemele structurale (de pilda, acestea ar fi in zone precum educatia, crearea de locuri de munca, serviciile publice!), ci de cum sa stranga cat mai multi bani la fondurile de rezerva pentru alegeri. Iar coalitia de guvernare e mai ocupata cu redesenarea colegiilor decat cu comunicarea publica a ceea ce trebuie sa se schimbe in ritmul de guvernare. Pe scurt, propunerea opozitiei de schimbare a guvernarii – cu un cabinet tehnocrat – pare a fi singura de bun simt in acest moment, pentru ca altfel riscam sa ne uitam de pe margine la cum Romania se indeparteaza tot mai mult de criteriile pe care ar trebui sa inceapa sa le respecte.

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru democratie locala

Ce a urmat ulterior a fost expresia acestei surprize: Geoana nu a acceptat inlocuirea (care, contrar comentariilor, era posibila in sedinta de ieri, cu prezenta din Parlament de ieri, cand PSD si PNL aveau majoritate) si, cu sprijinul celor din UNPR, a cerut pauza de consultari si imediat a inchis sedinta.

Iar PDL nu a stiut ce sa faca, desi miscarea era clara: aceea ca, daca Geoana este adversarul puterii, iar opozitia il lasa din brate, este usor de schimbat. PDL nu a profitat de moment pentru a forta revocarea lui Geoana, asa cum a declarat de mai multe ori. Dimpotriva, l-a ajutat pe Geoana sa scape de asaltul PSD.

Pana la urma, aici este intreaga cheie a discutiei – Victor Ponta a obtinut ieri ceea ce nu putea demonstra prea mult pana atunci. Si anume, ca Mircea Geoana ramane in fruntea Senatului cu sprijinul PDL si al UNPR. Pentru ca, daca ar fi fost om de partid, daca ar fi fost un soldat disciplinat, asa cum se pretinde, ar fi acceptat jocul propus, care era posibil doar luni – jocul inlocuirii sale, printr-un singur vot, cu Titus Corlatean, astfel incat sa demonstreze partidului fidelitate. Nu a facut-o. Dimpotriva, a fugit din sala si a blocat propunerea. Iar apoi, doua seri la rand, a mers la TV sa se planga ca este persecutat si ca este un luptator ferm impotriva puterii.

Este aceasta “devoalare” o miscare utila pentru USL, PSD si Victor Ponta? As indrazni sa spun ca da, cu o conditie: anume, aceea de a merge pana la capat. Cu sprijinul, mai mult sau mai putin clar asumat, al liderilor Iliescu si Nastase, Victor Ponta este acum fortat sa mearga pana la capat. Ce inseamna asta? Inseamna despartirea de Mircea Geoana, un politician care nu mai este, de facto, de mult timp membru al PSD. Daca Ponta duce acest joc pana la capat, va castiga autoritate si forta, nu doar in partid, dar si pe frontul mai larg al luptei impotriva puterii.

Ce se va intampla cu Mircea Geoana? Avea sansa de a se reabilita in PSD dupa imensa dezamagire produsa in 2009, dar nu a folosit-o niciodata. Considera in continuare ca cele 5 milioane de voturi sunt ale sale, desi uita ca partidul le-a strans pentru el, iar el a irosit sansa de a fi presedinte prin propriile greseli. Acum, insistand pe ideea de a vrea sa fie candidat la presedintie fara ca nimeni sa nu-l doreasca, se indeparteaza tot mai mult de propriul partid. Daca nu va reusi sa iasa din propria obsesie, daca nu va recunoaste ca el ramane in functie doar pentru ca se ascunde in spatele PDL si UNPR, Mircea Geoana nu cred ca mai are vreo sansa de reabilitare publica ulterioara…

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru Democratie Locala

Sursa: Infoportal

Are insa si dreptate in ceea ce spune Traian Basescu? El acuza ca judecatorii, pe scurt, de doua lucruri: ca pun statul sa dea despagubiri in mod iresponsabil, substituindu-se guvernului si, respectiv, ca judecatorii sunt vinovatii principali pentru intarzierile din sistem, ei cauzand perpetuarea unor cauze la nesfarsit.

Prima acuzatie vine ca urmare a hotararilor judecatoresti succesive care au facut ca statul sa fie nevoit sa plateasca despagubiri de cca 2 miliarde de euro. Amanate, evident, de catre Guvernul Boc, pentru dupa 2015. In legatura cu aceste decizii, este anormala sugestia de a se indica sursa bugetara cu privire la aceste despagubiri. Judecatorul face dreptate, nu echilibreaza bugetul. Daca ar fi asa, ar insemna ca justitia sa nu fie oarba, ci sa se substituie puterii executive. Ar insemna sa poata interveni si in deciziile guvernului, sugerandu-i acestuia sa nu mai risipe aiurea banii, pentru a avea cu ce sa isi plateasca datoriile constatate in instante (sincer, nu stiu de ce acest argument ar fi mai putin legitim decat cel al lui Traian Basescu, pornind de la logica lui). Este absurd insa sa ceri asa ceva. Pana la urma, si CEDO face acelasi lucru – constata nedreptati facute de stat cetatenilor si cere statului sa plateasca despagubiri. Si ei ar trebui sa indice sursele bugetare?

Nu cumva problema este la nedreptatile comise de stat fata de cetatenii sai? Nu cumva respectarea regulilor ar fi solutia mai eficienta din punct de vedere financiar? Sigur, cand ai avea astfel de presiuni inevitabile, nu ti-ai mai permite ca premier sa cheltui aiurea (a se citi politic) 1 miliard de euro anual din Fondul de Rezerva, aflat la dispozitia ta. Pentru ca, pana la urma, din acesti bani ai putea, in doar doi ani, sa platesti toate aceste datorii, fara sa mai fie nevoie sa asteptam pana in 2015!

A doua acuzatie – si mai grava: cea ca judecatorilor le este frica sa judece si ca cer ei mai multe termene in cadrul dosarelor care ii sunt prezentate. Si, implicit, de aici nesfarsitele amanari. Traian Basescu, ca urmare a imunitatii de care inca beneficiaza, probabil ca nu prea merge prin salile de judecata. Asa s-ar explica ignoranta sa. Cauza amanarilor vine mai ales din doua zone: mai intai, cadrul legal care ofera foarte multe portite avocatilor sau procurorilor, in momentele in care au nevoie de o amanare. Cele mai multe solicitari de amanari vin din partea celor implicati, iar judecatorii sunt obligati sa accepte asta (fie ca vorbim de avocati inteligenti care profita de sistem pentru a-si salva clientii sau de procurori care isi acopera gaurile din dosarele proprii prin solicitari de amanari). Judecatorii nu inventeaza ei proceduri, ci le aplica pe cele pe care sistemul politic i le ofera. Prin urmare, daca ar vrea eficienta, ar cere asta majoritatii sale parlamentare, pentru a reforma sistemul. A doua cauza tine insa exact de ce a facut majoritatea sa: “micile” reforme ale lui Boc si Predoiu, cumulate cu taierile din zona bugetara, au dus la o aglomerare si mai mare a sistemului, fara sa se fi simplificat procedurile. De aici, o presiune si mai mare pe judecatori. Nu inseamna asta ca judecatorii sunt victime nevinovate – dimpotriva, si ei sunt la fel ca orice alta componenta a societatii noastre: minima responsabilitate, multa coruptie, multa rea-vointa, profesionism ascuns prin cotloane etc. Dar nu e acceptabil ca cineva fortat sa aplice ceea ce altii deseneaza pentru el sa fie judecat exclusiv pentru tarele sistemului.

Traian Basescu a transmis ieri semnale deosebit de grave, pentru ca a legitimat nesupunerea in fata deciziilor judecatoresti si pentru ca a dezechilibrat si mai mult raportul puterilor in stat. Repet ceea ce spunem de mult: cel care a facut de 20 de ori mai multe numiri in sistemul de justitie decat orice alt presedinte de dinaintea sa nu poate acuza justitia ca isi ia mai multe puteri decat are voie. Dimpotriva, isi asuma influenta pe care o are in justitie si incearca sa duca aceasta institutie pe o directie corecta. Va face asta Traian Basescu? Mai mult ca sigur, nu…

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv Fundatia Multimedia pentru Democratie Locala

Daca revenim la declaratiile sale din tara, insa, ne trece acest entuziasm facil. Mai mult, daca avem ghinionul sa vedem frazele apropiatilor sai despre acelasi subiect (de pilda, Teodor Baconschi), suntem de-a dreptul socati. De ce? Pentru ca, socialistul Basescu redevine un adevarat conservator, cerand ca cei ce muncesc sa nu mai fie afectati de existenta celor ce nu muncesc! Si cerand politici de tipul “cel mai puternic, supravietuieste!”, politici care nu amintesc de civilizatie si democratie, ci de legea junglei.

De la un politician atat de inconsecvent ca Traian Basescu (pentru ca asa se poate defini continua sa schimbare de pozitie), este greu de crezut mesajul referitor la grija pentru tarile sarace. De aici si totala raceala cu care mesajul, de altfel corect, a fost primit de catre tarile bogate din UE. N-ai cum spera, Basescu fiind, ca cineva sa ia in considerare aceste mesaje. Daca le-ar fi spus liderul socialist din Spania, sau liderul socialistilor din opozitia britanica, poate ca ele ar fi atras mai multe discutii. Venite insa din partea unui lider autointitulat de dreapta, si care vorbeste continuu in tara despre cum trebuie ca “puturosii” sa fie mai mult pusi la munca inainte de a cere orice din partea statului…

Sunt convins ca exista o diferenta de nuanta intre mesajele de politica interna si cele de politica externa. Dar ea nu explica modul absurd, cinic, si total lipsit de solidaritate in care Traian Basescu se raporteaza la propriul popor. Cand hahai in sedinte de partid, spunand ca probabil ai fost beat cand ai cerut taierea salariilor si pensiilor (asa cum arata o inregistrare pe larg circulata in media), cand indemni oameni de mare calitate (profesori si medici) sa plece din tara, cand acuzi pensionarii, cand iti permiti sa intimidezi proprietarii spunandu-le ca sunt bolsevici (cum a facut cu cei care isi aparau pamantul la Rosia Montana) – cu greu poti sa inspiri si sa pretinzi solidaritate din partea unui alt stat. Inainte de a cere solidaritate din partea vecinilor europeni, Traian Basescu ar trebui sa demonstreze ca este si el capabil de solidaritate la el acasa.

Sigur, mesajul este valabil si ramane in picioare. El va fi sustinut credibil de alte voci respectate din UE (fie ca vorbim de socialistii tot mai respectati din Franta, Germania sau Italia). Dar, ma tem, va ramane fara ecou venit din partea unui presedinte care se comporta in continuare cu propria tara ca si cum ar fi angajati pe iahtul personal…

Dan Sultanescu

Analist politic, director executiv al Fundatiei Multimedia pentru Democratie Locala

Pentru cei care, ca si mine, s-au saturat de stilul preluat din Est, perfectionat de Basescu si penibilizat de oligarhii proprii de a pune democratia in vitrina in timp ce puterea se joaca, mai mult sau mai putin pe ascuns, intre doar cativa oameni si fara nici o legatura cu majoritatea cetatenilor, constatarea acestei realitati este ca o gura de aer proaspat. Ne-am obisnuit atat de tare cu anormalitatea ultimilor ani incat nu stim sa apreciem cat de fireasca este absenta oligarhilor din spatiul public, din spatele politicienilor si din discursul tuturor celor care gestioneaza puterea in Romania. Regimul Basescu a fost cel in care “oligarhii” si “grupurile de interese” au ajuns la apogeu, canibalizand un sistem care inca nu apucase sa se democratizeze suficient. Si, in ciuda mesajelor aparent corecte emise, Traian Basescu a avut un rol fundamental in impunerea acestor noi repere in viata noastra. Nu pentru ca Traian Basescu s-ar fi batut cu mogulii, ci pentru ca el le-a permis ascensiunea, le-a legitimat prezenta in spatiul public si i-a ajutat sa devina personaje publice, cu putere politica imensa si cu efect absollut devastator asupra credibilitatii si autoritatii statului.

O Romanie in care SOV este doar un personaj mediocru in peisaj este o Romanie mai curata din multe puncte de vedere. Sigur, curatenia spatiului public nu este desavarsita. Pentru a se intampla asta, este nevoie in special de disparitia din acelasi spatiu public a sursei raului din acesti ani – si aici nu vorbesc de moguli, ci de cei care i-a promovat pana acum: presedintele actual al Romaniei.

Nu stiu ce se va intampla cu televiziunile din Romania si nici daca o noua generatie de lideri/manageri/patroni va insemna si o schimbare calitativa. Nu putem decat spera. Presa are nevoie de credibilitate, inainte de a avea nevoie de bani sau de putere. Fara credibilitate, ea nu poate exista cu adevarat.

Pentru moment, constat ca absenta din viata publica a lui SOV nu inseamna aparitia altcuiva in locul sau, ca personaj public. Ceea ce este, pana la urma, un alt element de normalitate. Intr-o tara democratica, legile anti-trust functioneaza, iar structurile de comunicare in masa nu sunt instrumente de propaganda politica, ci chiar canale de informare. Cu partizanate asumate explicit, cu politici editoriale explicate si acceptate de public, cu limite clare ale posibilitatilor lor de manipulare.

Varianta cea mai proasta de evolutie in anii urmatori ar fi ca acest episod, pe care il constatam acum, sa fie doar o exceptie. Iar ca trusturile media sa continue sa acopere piata publica, piata politica, piata ideilor si deciziilor – blocand sau pervertind comunicarea ce ar trebui sa existe intre cetateni si decidenti. Asta ar duce, alaturi de alti factori, la distrugerea totala a democratiei in Romania si indreptarea noastra spre un model de “dezvoltare” tot mai primitiv.

Varianta cea mai buna ar fi ca, fie prin schimbul actual de generatii, fie prin cresterea rolului comunicarii directe prin internet, trusturile media sa fie tot mai mult presate sa preia si functii democratice. Iar societatea sa reglementeze, inclusiv prin legi anti-trust corecte, o piata jurnalistica ce are nevoie tot mai mare de reprofesionalizare si de etica. Nu este suficient sa speram – trebuie sa fortam cu totii, din zona civica, pentru ca asa ceva chiar sa se intample.

Dan Sultanescu, analist politic

Sursa: Infoportal